De citit din cand in cand, ca pe-o rugaciune....

De ce muncim?May 27th, 2009 by Dragos Manac
"If hard work were such a wonderful thing, surely the rich would have kept it all to themselves."

De ce muncim? Pare o intrebare absolut banala, dar are raspunsuri complexe. Am facut un mic studiu intre prieteni si am obtinut o lista de motive pentru care oamenii muncesc: pentru bani, pentru a iesi la pensie si a fi linistiti, pentru a-si acoperi nevoile, din frica, pentru familie, pentru placerile proprii, din inertie sau pentru a nu se plictisi, din dorinta de afirmare, pentru a avea un scop, pentru a se simti utili samd. O sa sarim peste teoria motivatiei si piramida lui Maslow. Ar fi raspunsul simplu, de la scoala, care ne ofera doar explicatiile de baza si ne impiedica sa aprofundam problema.

Muncim pentru a ne acoperi nevoile primare. Asta pare a fi explicatia simpla si rapida. Totusi, acoperirea nevoilor primare este extrem de facila astazi. E suficient ca putini sa munceasca efectiv pentru a produce necesarul tuturor, mai ales intr-o societate evoluata. Risc sa spun ca pentru un om apt si inteligent nevoile de baza nu sunt o provocare, doar o scuza.

Muncim pentru familie, pensie, linistea viitoare. Pare a fi o motivatie valida, insa presupune faptul ca muncim pentru o rasplata din viitor sau pentru altcineva (familie). Asta ne scuteste de alte intrebari si ne ofera comoditatea de a regreta decizia peste zeci de ani - daca avem norocul sa iesim la pensie.

Muncim pentru bani. Banii ne sunt necesari pentru a acoperi nevoile primare, nevoile curente (usor expandabile) si pentru a contribui la fondul pentru pensionare (viitorul incert). Aici apar cateva intrebari:
Din cei care "muncesc pentru bani" oare cati castiga cu adevarat bani? Presupun ca daca te-ai considera un pescar bun sau profesionist nu ai arata prea bine in breasla cu 3 pesti mici prinsi lunar. Astfel, daca muncesti pentru bani, ar trebui sa castigi o suma semnificativa.
Ce valoare au acei bani pentru tine? Nu ma refer la valoarea de piata, ci la ceea ce faci efectiv cu banii. Presupun ca nimeni nu munceste pentru a fi cel mai bogat din cimitir sau nr.1 in vreun Top Hagi Tudose. Ai banii. Stii sa ii folosesti? Ii folosesti cum trebuie pentru a trai? Sau te folosesc ei pe tine, cunoscandu-ti slabiciunea?
Cand te opresti? Teoria amicului meu este ca daca reusesti sa castigi ~10.000 EUR pe luna ai acces la 98% din ceea ce-ti poate oferi lumea. Tind sa fiu de acord. Oricum ceilalti 2% iti permit calatorii in spatiu, avion privat mic vs. business class sau acces la proprietati si cluburi exclusiviste - asadar o lume care ofera prea putin in comparatie cu costurile sale. Plus, ai nevoie de mult timp sa reusesti sa traiesti un pic din cei 98% disponibili, asa ca nu-ti ramane timp pentru grija a ceea ce nu poti face.
Muncim pentru a ne auto-valida, pentru a ne afirma, pentru a invata. Din nou, o motivatie frumoasa si valida. E minunat daca reusim sa muncim din acest motiv si sa ne indeplinim propriile scopuri. De multe ori ajungem sa spunem asta doar ca sa sune bine, iar cand intram in amanunte constatam ca nu ne place deloc munca noastra si ca ne-am indepartat de obiectivul initial (afirmarea, validarea, cunoasterea) si ajungem sa ne scuzam folosind celelalte motivatii la indemana. De ce muncesc eu?

Aproape toti m-au intrebat: Dar tu de ce muncesti? Raspunsul meu la intrebarea asta:
Muncesc pentru bani. Vreau banii respectivi pentru a putea avea acces la domenii sau locuri noi. Am trecut de multa vreme de muncesc pentru a-mi acoperi nevoile, deoarece mi se pare o gandire distructiva/limitativa, indiferent de suma vehiculata.
Muncesc pentru a crea sisteme care functioneaza (produse, servicii, etc) atat de bine incat nu sunt observate (serios!). Lucrurile complexe si bine facute in care sunt implicat imi dau o satisfactie interioara deosebita (chiar si atunci cand nu produc bani).
Muncesc pentru ca e o metoda practica de a intalni oameni, de a lega prietenii si de a socializa in general. Nu sunt izolat, insa cred ca e mult mai usor ca muncind sa gasesti oameni cu interese si aspiratii comune. Plus, imbini utilul cu placutul.
Muncesc pentru ca munca ma ajuta sa-i pot ajuta pe altii si sa am grija de ai mei. Totusi. De ce muncim? Daca renuntam la raspunsurile formale, sunt cateva motive clare pentru care muncim:
1. Muncim din inertie, pentru ca asta am fost invatati ca trebuie sa facem. Daca nu am munci am fi stigamatizati social. Eu nu cred in ce trebuie social, insa sunt putini cei care pot rezista fara aprobarea celor din jur.

2. Muncim din frica deoarece ni se pare ca fara respectiva munca nu o sa ne mai putem acoperi nevoile primare (vom muri de foame, singuri, mizerabili, dispretuiti de cei din jur).

3. Muncim pentru ca e alegerea usoara. Munca ne ofera scuza perfecta de a nu face ceea ce ne dorim. Muncim, deci pare ca facem fix ceea ce trebuie. Nu avem rezultate in directia dorita deoarece muncim cat sa ne mintim singuri, nu sa realizam ceea ce ne-am propus (pentru ca e mult mai greu sa afli si apoi sa faci ce-ti doresti decat sa muncesti 4-8-12 ore pe zi).

4. Muncim pentru ca am facut asta mereu, iar daca nu am mai face-o ne-am pierde identitatea. Acesta este cel mai bun semn ca esti nimeni sau ca esti doar ceea ce faci (ambele ipostaze lasa mult loc de mai bine).

De ce ar trebui sa muncim? Pentru a obtine ceea ce ne dorim - si spun NU oricarui alt motiv! Poate ne dorim faima - pentru faima nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim putere - pentru putere nu ai neaparata nevoie de bani. Poate ne dorim o viata linistita - pentru o viata linistita nu ai decat nevoi minimale. Poate ne dorim o viata in care sa avem parte de 99% din ce ofera Terra - avem nevoie fie de bani, fie de putere, fie de faima intr-o doza sanatoasa, dar destul de usor de atins. Pana acum nu am contrazis cu nimic motivele anterioare, insa …Munca este un mijloc prin care ne indeplinim obiectivele in viata. Cred ca asta ar fi o buna viziune asupra muncii. Neaparat trebuie sa definim acele obiective. Fara ele vom folosi munca drept scuza, iar munca se va transforma din unealta in proprietar de sclavi. Obiectivele pot fi variabile, la fel si volumul de munca, cata vreme le dozam potrivit. Muncim cu adevarat pentru ceea ce ne dorim atunci cand munca noastra are si beneficii imediate. Nu spun ca trebuie sa lucram doar pentru castigul pe termen scurt - doar ca existenta acestuia ne asigura ca suntem pe drumul cel bun. Rareori poti obtine imediat toate roadele muncii tale. Atunci cand nu castigi nici macar o particica din ceea ce-ti doresti inseamna ca nu muncesti pentru ceea ce trebuie. Poti sa te minti gandindu-te la rezultatele viitoare, dar nu o sa o faci decat sa-ti amani deziluzia. Nu e nevoie sa astepti pensia pentru a te bucura de viata. O poti face imediat ce ai inceput sa muncesti pentru visele tale, deoarece imediat vor aparea si roadele muncii tale (mijloacele). Asadar, pentru a raspunde corect la intrebarea "De ce muncim?" nu ne ramane decat sa ne definim si sa ne masuram obiectivele in viata (macar 1 data pe an). Aici situatia se clarifica sau se complica extrem. Va las sa va ganditi!

Oameni liberi si... oameni liberi

Peter are in jur de 60 de ani. Neamt veritabil, s-a stabilit in Romania, la Codlea, acum vreo 15 ani. Nevasta-sa e romanca si, pe un teren mostenit de ea, si-au facut casa. De la Peter am invatat lovitura de forehand. Backhand-ul inca nu-mi iese foarte bine. Ma vad cu Peter aproape saptamanal, la lectia de tenis.

Dar cea mai importanta lectie pe care mi-a dat-o a fost una spusa in doar cateva fraze, intr-o pauza de odihna, de 5 minute. Cat de libera sunt, cu adevarat? A cui sclava sunt? Ma tot intreb de cand i-am auzit povestea.

Peter n-a terminat niciodata facultatea desi spune ca e arhitect. In tineretile petrecute in Germania Federala a muncit maxim 6 luni pe an. Ici colo, unde gasea, ce gasea. Nevasta lui, romanca, asisderea. Munceau doar atat cat sa stranga necesarul supravietuirii in restul anului, cat nu munceau. Asa traind, Peter a traversat de 11 ori Sahara. A locuit in Thailanda, Philipine, Africa de Sud, Bora Bora si cine mai stie pe unde. A vazut intreaga lume, putine sunt locurile prin care n-a trecut dar mai are inca de trait asa ca si timp sa bifeze!

"Dar din ce traiesti? Ai pensie?"
" Nu. Ca n-am muncit constant si n-am contribuit la fondul de pensii. Traiesc din ce am acumulat. Dar acum se cam termina"
"Si ce o sa faci?"
"Am un plan."

Peter are o casa frumoasa la Codlea. Cu pereti de sticla si iaz, langa padure. A ridicat-o dupa ce a vandut tot ce avea in Germania. A fost chivernisit, asa ca i-au mai ramas bani. Din ei a trait pana acum. Nu e momentul potrivit sa vanda casa. Piata nu e buna. Dar ar putea s-o inchirieze. Daca gaseste o companie care sa-i dea 500 de euro pe luna, gata, s-a scos! Se muta in Thailanda unde, cu 200 de euro pe luna traieste boiereste (el zice ca 200 de dolari sunt arhisuficienti!). "E foarte ieftina viata acolo, foarte ieftina. Chiriile mici, mancarea deloc scumpa". Mai poate completa venitul cu lectii de tenis pe care le-ar da doar asa, de amorul artei, ca sa faca miscare. Restul de 300 de euro i se acumuleaza. In 5 ani s-ar strange 18 mii. In 3 ani, 10 mii. Destul cat sa traiasca urmatorii ani la Codlea, sau unde vrea el. "Nu-mi trebuie decat banii de avion. Atat trebuie sa am. Banii de bilet."

Asadar. Cat de liber este Peter? Cine-i da libertatea? Cat de libera sunt eu, cu adevarat? Ce ma tine sa nu fiu? Daca nu sunt libera, a cui sclava sunt? A carierei? A banilor, care, la naiba, oricat de multi ar fi tot putini par?! A casei pe care o vreau mai mare si cu mansarda? Raspunsul l-am gasit intr-un text superb, nu stiu de cine scris. Un text pe care o sa-l postez integral, asa cum l-am primit. Un text care, din cand in cand, ar trebui citit, ca o rugaciune.

Munca pe brânci la PROTV

Omagiu Castorului

Trebuie sa-l cunoasteti pe Castoru. Se uita chioras si n-are o ureche. Pe loc drept merge cam saltat, nu pare tocmai in regula. E campion la escalada, a fost pe K2, in Himalaya. Ramai prost cand vezi cum se catara pe stanca, zici ca are ventuze la maini si la picioare.

Eu n-am nicio treaba cu alpinismul. Urcatul, pe jos, pana la etajul 6, cand nu merge liftul, este pentru mine cel mai greu traseu de escalada! Castoru stie asta, intodeauna face glume cand ma vede pravalindu-ma in birou, gafaind ca o locomotiva diesel.

Desi stie ca n-am nicio treaba cu escalada, Castoru accepta sa merg cu el pe munte. Muntele e intotdeauna cu stanci care trebuie escaladate. Si, ma trezesc cu ham si papuci de escalada. Si trebuie sa ma catar. "Ma catar" e un fel de-a spune... pentru ca, de fapt, de cele mai multe ori simt cum Castoru ma trage... ca pe un sac cu cartofi. Un sac cu multi cartofi! Adevarat, n-am incotro, ma folosesc si eu de gheare, genunchi, chiar si de coate. In cele din urma ajung la liman. Unde Castoru imi zice: "Bravo, tu, ai reusit!"

Da, mai Castore, am reusit! Am simtit cand am reusit! Am vazut si cum reusesc altii... reusesc cu atat mai bine cu cat gafai tu mai tare tragandu-i si pe ei ca pe niste saci cu cartofi!

Cine n-are un Castor, e bine sa-si cumpere! Voua, dragilor, va vand un pont: il gasiti apropape in fiecare seara la Pietrele lui Solomon. Il recunoasteti repede - n-are o ureche si se uita chioras. Ziceti-i doar ca vreti sa va catarati. Nu va fi surprins sa auda asta. Va da ham si papuci. Sigur veti reusi sa ajungeti la liman!

"Bravo, ai reusit!" o sa-ti spuna Castoru si tie. Nu-ti mai trebuie nimic.

M-am nascut intr-o zi de 13

Nu exista melodie mai trista decat asta. Surprinzator ca vine de la dragalasul ala care a castigat Eurovisionul anul asta - Alexander Rybak. Ce l-o fi apucat, frate, sa compuna asa ceva. E tanar, talentat, acum si celebru.... nu inteleg! Daca o mai ascult mult, o sa ma inec intr-un rau de lacrimi...

Inca un argument

Parca v-am mai spus ca locuiesc in cel mai mishto oras din tara. Iata inca un argument. Ce poate fi mai interesant decat sa traiesti in oras dar sa te simti la tara, sa fii nevoit sa saluti babele la urcarea in autobuz, ca altfel isi scot vorbe ca esti increzut, sa iti pazesti florile de caprele vecinei, sa intalnesti tinerei care conduc fetele la joc... Stiu ca nu e nimic original in asta dar chiar iubesc Brasovul!

Pentru cei interesati, Jocul Stramosesc se tine in fiecare an de Rusalii!

Lupta cu cartile

Azi, de ziua lor, Mihnea si colegii lui au fost la biblioteca. Unii, pentru prima oara (abia au terminat de invatat alfabetul). Bibliotecarele le-au explicat ca volumele sunt asezate in raft in ordinea alfabetica data de numele autorilor ("Creanga, Ion il gasim la litera C"). Bineinteles ca Mihnea a dat fuga la litera L ca sa gasesca niste carti cu "lupte"....

Povestea lucrurilor

The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

Căţărare în Cheile Vîrghişului

Am fost la sfarsit de saptamana, cu corturile, in Cheile Varghisului (Covasna). Am facut si alte lucruri, pe langa betia de la focul de tabara: ne-am catarat, am inotat, am facut pe noi de spaima cand ne-a atacat ciobanescul mioritic cu tot cu pedegreeul lui. Locul este senzational, dar sa-mi aduceti aminte sa nu ma mai duc vreodata cu masina acolo. Numa daca nu cumva imi iau 4x4...

Tolea pe urmele Elodiei sau cum era sa raman surda

Prin natura meseriei, sunt nevoita uneori sa inghit mari cacaturi. Dar asta a fost, de departe, cel mai mare. A trebuit sa ascult cap coada aceasta "opera". Am fost la un pas de icter, mi s-au ofilit timpanele, am nevoie de recuperare. Mi-au dat lacrimile. M-a durut, la propriu. Aceasta manea ne doare!

De ce nu castigam Eurovisionul...

... pentru ca exista concurenti d-astia!

Dumbrava Minunata

Am fost la Poiana Narciselor unde am fotografiat multi irisi, fluturi si lacramioare.

Copiii-s tare mijto!

Fragmentul de mai jos l-am luat cu copy/paste de pe un site plin cu tot felul de copilarii d-astea. Trecand cu vederea greselile de ortografie (no, unii chiar au, in loc de profa de romana, o vaca nebuna:)), copiii chiar sunt simpatici... copii, ma rog, e un fel de-a spune....

Destule motive pt care e mai mijto sa fii fata ;;)

-pt k in creierul nostru este loc si pt altceva decat sex
-pt ca putem sa ne aratam fricoase fara s rada nimeni de noi
-pt ca vara ne putem imbraca in haine stramte si mulate fara sa se spuna despre noi k suntem gay...
-pt ca baietii sunt atat de usor de "citit"
-pt ca putem s ascultam muzica siropoasa fara s rada nimeni de noi
-pt ca avem si altceva de vorbit in afara de fotbal si masini
-pt ca nu trebuie sa facem noi primul pas
-pt ca nu o sa avem chelie knd o sa imbatranim
-pt ca putem sa purtam parul lung fara sa se ia profii de noi
-pt ca nu ne ia nimeni peste picior dak ne aratam sentimentele pe fatza
-pt ca e mult mai simplu sa dezbraci un baiat dulce de boxeri decat sa deschizi sutienul unei fete
-pt ca baietii cad mereu in plasa cand facem pe neajutoratele
-pt ca femeile traiesc mai mult decat barbatii
-pt ca o data pe luna avem o scuza sa nu participam la ora de sport
-pt ca o gramada de songuri de texte sunt declaratii de dragoste pt fete
-pt ca putem sa mergem de strada tinandune de mana cu cea mai buna prietenafara ca oamenii sa se uite ciudat la noi
-pt ca un suras dulce si un fluturat de gene putem deschide fara probleme orice usa din lumea barbatilor
-pt ca datorita fardurilor putem arata in orice zi altfel
-pt ca nu trebuie s parem intotdeauna cool
-pt ca nu se vede imediat cand suntem excitate
-pt ca putem face 3 kestii deodata: sa vb la tel, teme si sa ne uitam la tv
-pt ca noi putem si fara viagra

Am primit linkul de la prietena cea mai buna a Ilincai. Oare Ilinca intelege tot? Tot, tot? De fapt, de ce ma mir, sunt altii mult mai mici decat ea care inteleg tot!

Din folclorul elevilor

A-nceput de ieri sa cada
Cate un elev pe strada
Si mai cad in continuare
De a tezelor teroare.
Ca au profa la romana
O vaca nebuna.
Si la mate un mistret,
O clasa ca un cotet.
La fizica si chimie
Cate-o sperietoare vie,
Numa trei stie sa puna
Si sa urle pan la luna.
La istorie, ce sa faci,
Profa te scoate din draci,
Ca la teze si lucrari
Da note la "domnitori".
Iar aia de geografie,
Dobitoaca de cand se stie.
La civica un magar,
Vanzator la aprozar,
Vine ca sa ne invete
Ca-n guvern sunt numa zdrente.
La muzica un tembel,
Canta numa pentru el.
La desen o sclerozata,
Vrea doar opere de arta.
La latina e o ciuma,
Mananca doar matraguna,
Se uita la tine-o data
Ai cosmaruri viata toata....

Ilinca zice ca poezia a aflat-o de la Catalina, care invata la Andrei Muresanu, dar ca la ea, la Saguna, e muuuuult mai mishto. Ce sa inteleg? Ca magarul e mai magar si tembelul mai tembel?

Catalina are o idee faina: sa intre aici toti cei care au de barfit profii!!! Turnati-va profesorii! cu incredere! Descarcati-va nervii! Dar nu uitati sa fiti decenti si sa argumentati afirmatiile!!!

Asta inseamna traditional

Am copilarit la Bran. Acum imi strepezesc dintii si fac bube dulci cand trec pe acolo. Nu mai seamana deloc cu ceea ce era odinioara locul ala. Oricine a construit oriunde, oricat, oricum. Fara niciun plan, fara niciun gust, fara nicio restrictie. Primaria ori e chioara, ori e proasta. Ori amandoua si, in plus, si manelista. Vine unu cu banii gramada pe el si ridica ditai hotelul, intre case, si pune pe el sticla, marmora si musai inox. Mai tranteste alaturi, pe pajiste, si un foisor de lemn cu o caruta traditionala plina cu flori. Grozav.
Iata doua exemple de localitati care stiu sa se pastreze. Una din Spania, cealalta din Japonia.

Mie-mi place

O alta Mare Neagra

Prietena de care va povesteam in postul anterior - aia pretentioasa cand vine vorba de vacanta - nu merge la bulgari, din principiu. Noi am mers, si nu ne-a parut rau. Pentru ca, la doi pasi de Vama Veche, am gasit o Marea Neagra complet schimbata. Parca era alta.

Doar noi si marea

Am o prietena cu care nu ma inteleg deloc cand vine vorba de ales destinatia de vacanta. Vrea neaparat camera cu baie separata, minim 3 stele. Si are un fix cu plaja - sa fie cu nisip fin. Foarte fin. Ca sa fie sigura ca va avea parte de ceea ce-si doreste, musai vrea confirmari de la prieteni. Si ma freaca pe mine la cap, cand vine vorba de ales pensiune la munte :"ce zici de asta?", "aici cum e?", "p-astia ii cunosti? sunt seriosi?" Nimic din ce i-am recomandat nu i-a placut, nu a acceptat. Intr-un fel ma bucur, ca sigur mi-ar fi scos ochii ca a fost pe colo si pedincolo, nasol.

Noi nu suntem asa. Ne hotaram repede, alegem in primul rand in functie de "peisaj" iar apoi in functie de pret. Ne place sa fie pustiu. Mai ales cand mergem la mare. Plaje pustii, salbaticiune... De cazare ne doare cel mai putin. Sa aiba, acolo, o toaleta si un dus, un pat si un cuier, ne e destul. S-asa nu ne trebuie camera decat ca sa dormim. Ce conteaza cat de pufos e covorul sau cat de calda e culoarea zugravelii...

Pana acum am avut mana foarte buna cand am ales. Am gasit in Halkidiki, in plin sezon, niste locuri atata de salbatice si pustii incat ai crede ca ori am fost la capatul lumii, ori am fost in extra sezon. Nici vorba, am fost in "miezul" turismului macedonean si in plin sezon.

Juniorii vor juni

V-am mai spus ca traiesc in cel mai misto oras din tara. In fiecare an, de Duminica Tomii, am ocazia sa ma laud bazat pe la prieteni. Vin o multime la noi pe terasa sa caste gura la Parada Junilor. Tinerei care, in viata de zi cu zi calaresc scutere si freaca net-ul, se imbraca in straie de la naftalina, incaleca niste cai inchiriati pe bani grei si pornesc la parada. E foarte tare! De batranii din cetele de juni nu ma mir. Eu, de tinerei sunt impresionata! Se vede ca o fac cu placere. Adevarat ca Parada se incheie intotdeauna cu o betivaneala adevarata, dar chiar si asa... betivaneala ar putea face oricand, oriunde, in orice imprejurare....



Intr-un fel ma bucur ca n-au mai pastrat cu maxima sfintenie traditia care spune ca "Nu poti sa devii june. June te nasti!" Asta imi da sperante ca Ilinca si Mihnea vor putea si ei sa intre in ceata. De dorit, tare isi doresc.

Doua zile cat o vacanta

Rasfoiam adineaori fotografiile de familie facute aiurea, cinestiecand. Am dat peste un folder care mi-a amintit de un weekend superb, la Viscri. Era anul trecut, cam pe vremea asta, cand pomii abia dadusera in floare. Au fost doua doua zile cat o vacanta! Ne-am intors de acolo atat de relaxati si odihniti de parca am fi fost plecati doua saptamani. O experienta adevarata.




Am plecat din Brasov fara vreun aranjament prealabil. Eram convinsi ca vom gasi cazare in sat. Am gasit fara probleme. Am primit cheile unei case vechi, sasesti, proaspat zugravita pe dinafara, dar pe dinauntru neatinsa... mobila veche, soba godin, covor de iuta, perdele brodate manual. Am gasit in sertarele bufetului tot felul de nimicuri, abandonate acolo de fostii locatari ai casei, plecati in graba in Germania, pe vremea lui Ceausescu - ace cu gamalie, nasturi, filme foto developate, o cutie de dropsuri chinezesti...




Am iesit la plimbare pe ulita satului, ne-am oprit la "Cafenea". Am savurat o cafea de cicoare puternic aromatizata de izul de balega razbit de pe drumul pe care tocmai trecea cireada de vaci. Copiii s-au jucat "monopoly" cu Larisa- fiica proprietarului cafenelei, si Catalin - baiatul vacarului. A fost o experienta unica, neobisnuita si foarte puternica - a fost ca si cum ne-am fi plimbat interbelic pe Calea Victoriei.

Seara am mancat la sasoaica din vecini singura care gateste pentru turisti. Eram numai noi patru asa ca ne-a asezat la masa ei, in bucataria casei. Ne-a pus dinainte supa de gaina - sunt vreo 30 de ani de cand n-am mai pus in gura asa ceva. Fara maggie sau knorr, doar sare, piper si grasime de pasare indopata natural cu graunte din hambar. Apoi ne-a dat carne conservata de la borcan cu piure. Dumnezeule, ce delicatesa! "As vrea sa ma fi nascut sasoaica!" a zis Ilinca (si acum, daca o intrebi, zice ca "cel mai bine in viata ei a mancat la Viscri!") Cireasa de pe tort a venit odata cu bulzul la cuptor servit cu... dulceata! Ne-am crucit cand am auzit, ne-am codit inainte de a baga in gura dumicatul. Dar, in cele din urma, am lins farfuriile...





Am dormit bustean, a doua zi am mers din nou la sasoaica ce ne-a dat lapte abia muls de la vaca, nefiert, pentru ca "noi mancam hrana vie!", copiii au hranit mieii, am haladuit prin biserica fortificata, am ascultat cruciti povestea orgii vechi de 300 de ani, am iscodit cat am putut casa Printului Charles despre care am picat cu totii de acord ca e mai naspa decat casa noastra (aia in care am stat doar o noapte dar, na, ne place sa credem ca e a noastra).



Cateva precizari necesare pentru cei care ar vrea sa mearga la Viscri:
* drumul pana acolo e numa hartoape (vreo 5 km), trece printr-o tiganie d-aia adevarata unde cocioabele n-au curent electric dar au antene DIGI;
* nu exista semnal pe telefonul mobil;
* n-am vazut niciun televizor, pe nicaieri.

Spre amuzamentul copiilor

Ilinca intelege si se amuza. Mihnea nu intelege tocmai tot dar se amuza si mai tare citind aceasta varianta a "Scrisorii III"

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur..."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la " IKARIAM " in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?
"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
"-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
"Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe "interzis"..."
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-food"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...

Imagini din Postavaru

Asa a fost in Postavaru la sfarsit de saptamana... Cica si saptamana asta va fi la fel. Ce dracu cautam la munca? Haideti sa ne luam concediu....

Sunt necesare cateva precizari:

• partiile au fost batute cum nu au mai fost niciodata in iarna asta; am inteles si de ce: a fost Copos cu nevasta la ski in Poiana asa ca subalternii si-au facut si ei treaba pentru care primesc leafa.
• desi au trambitat la TV reduceri de preturi la transportul pe cablu, angajatii de la ANATELEFERIC n-au reducere decat la cartelele pe perioada de timp; asadar, nu va luati cartele cu puncte; iesiti mai ieftin cu cartele de 2 ore/4 ore/o zi;
• la gondola se face coada cat china dar am descoperit o smecherie – accesul pe scari e mai rapid decat cel direct de pe partie!!!
• am aflat un pont beton – cum sa schiezi o zi intreaga la jumatate de prêt! Daca sunteti doua persoane, luati o singura cartela pe timp limitat (nu pe puncte). Apoi, in timp ce unul dintre amici e pe partie, celalat e in gondola si ii arunca celui de jos cartela. Am vazut smecheria pusa in practica de o familie cu doi copii. Au schiat o zi intreaga cu o cartala de adulti si una de copii. Simply clever!

Cu dedicatie

Succesul rasunator al primei expozitii a impulsionat artistul... care dedica acest desen tuturor vizitatorilor.

Raul ADHD şi răul din învăţământul românesc

M-a scos din minti un director de scoala; daca as fi fost langa el cred ca ii saream la beregata! si cati ca el or fi, Dumnezeule, mi-e frica sa ma gandesc.

De la ce m-am turat:

Un copil de clasa I din Marcus(Covasna) nu mai are voie sa intre in scoala pentru ca ASA AU DECIS DASCALII si PARINTII celorlaltor elevi. Saracul copil are ADHD (hiperactivitate, lipsa de concentrare, iesiri violente) iar restul parintilor au sarit de cur in sus ca odraslele lor iau bataie de la Raul. Au facut sedinte, au dat cu semnatura ca, vezi doamne, Raul trebuie mutat la alta scoala. Invatatoarea, cu maxima responsabilitate si profesionalism, a decis ca gata, Raul sa stea acasa! Azi dimineata, cand bunica a mers de mana cu copilul la scoala, doamna dascalita i-a trantit usa in nas... si a mai si incuiat-o!

Ori, in aceasta situatie, ce zice domnul director al scolii?

Ca doamna invatatoare e foaaarte buna, are rezulatate foaaarte bune.... ca de vina e mama copilului! care, bolnava psihic a facut scandal si a bagat spaima printre profesori. Si ca de aici a pornit tot circul! de la mama nebuna, nu de la copilul cu ADHD! Sa mori tu, domnule director, ca mama copilului e vinovata! Pai de ce ai lasat-o, frate, pe femeie sa intre in scoala sa faca ravagii? N-ai regulament de ordine interioara? n-ai program de consultatii si sedinte cu parintii?

Cum iti permiti, mai nesimtito de invatatoare, sa nu lasi un copil sa intre in scoala? A, e un copil cu probleme? si problemele lui te depasesc? Nu esti pregatita sa ii faci fata? pai ce ai invatat la cursurile alea de psiho-pedagogie pe care presupunem ca le-ai absolvit? de ce n-ai cerut ajutor la un psiholog de la inspectoratul scolar? te-ai trezit sa ceri ajutor parintilor, sa faca hartii ca sa scapi tu de beleaua din clasa? Esti pe nicaieri! Cum ar fi sa nu iti mai permitem noi tine sa respiri? asa.. de kiki, ca ne consumi oxigenul! Si ne consumi si banii! Ca doar noi te platim!

Uitati-va la acest video si cruciti-va! Iaca cine si cum face edicatie in Romania!

Mihnea la primul vernisaj

De ziua mea, Mihnea mi-a facut o gramada de desene pe care mi le-a lipit prin camera. Mi-a si explicat ce reprezinta fiecare. Pentru el, ceea ce nu se vede in desen e mai important decat ceea ce se vede.

Cum ar fi sa vedem si noi ceea ce nu se vede, sa intelegem ceea ce nu se spune, sa auzim ceea ce nu se aude, sa simtim ceea ce e nesimtit? hmmm! ar fi ceva!!!