O alta Mare Neagra

Prietena de care va povesteam in postul anterior - aia pretentioasa cand vine vorba de vacanta - nu merge la bulgari, din principiu. Noi am mers, si nu ne-a parut rau. Pentru ca, la doi pasi de Vama Veche, am gasit o Marea Neagra complet schimbata. Parca era alta.

Doar noi si marea

Am o prietena cu care nu ma inteleg deloc cand vine vorba de ales destinatia de vacanta. Vrea neaparat camera cu baie separata, minim 3 stele. Si are un fix cu plaja - sa fie cu nisip fin. Foarte fin. Ca sa fie sigura ca va avea parte de ceea ce-si doreste, musai vrea confirmari de la prieteni. Si ma freaca pe mine la cap, cand vine vorba de ales pensiune la munte :"ce zici de asta?", "aici cum e?", "p-astia ii cunosti? sunt seriosi?" Nimic din ce i-am recomandat nu i-a placut, nu a acceptat. Intr-un fel ma bucur, ca sigur mi-ar fi scos ochii ca a fost pe colo si pedincolo, nasol.

Noi nu suntem asa. Ne hotaram repede, alegem in primul rand in functie de "peisaj" iar apoi in functie de pret. Ne place sa fie pustiu. Mai ales cand mergem la mare. Plaje pustii, salbaticiune... De cazare ne doare cel mai putin. Sa aiba, acolo, o toaleta si un dus, un pat si un cuier, ne e destul. S-asa nu ne trebuie camera decat ca sa dormim. Ce conteaza cat de pufos e covorul sau cat de calda e culoarea zugravelii...

Pana acum am avut mana foarte buna cand am ales. Am gasit in Halkidiki, in plin sezon, niste locuri atata de salbatice si pustii incat ai crede ca ori am fost la capatul lumii, ori am fost in extra sezon. Nici vorba, am fost in "miezul" turismului macedonean si in plin sezon.

Juniorii vor juni

V-am mai spus ca traiesc in cel mai misto oras din tara. In fiecare an, de Duminica Tomii, am ocazia sa ma laud bazat pe la prieteni. Vin o multime la noi pe terasa sa caste gura la Parada Junilor. Tinerei care, in viata de zi cu zi calaresc scutere si freaca net-ul, se imbraca in straie de la naftalina, incaleca niste cai inchiriati pe bani grei si pornesc la parada. E foarte tare! De batranii din cetele de juni nu ma mir. Eu, de tinerei sunt impresionata! Se vede ca o fac cu placere. Adevarat ca Parada se incheie intotdeauna cu o betivaneala adevarata, dar chiar si asa... betivaneala ar putea face oricand, oriunde, in orice imprejurare....



Intr-un fel ma bucur ca n-au mai pastrat cu maxima sfintenie traditia care spune ca "Nu poti sa devii june. June te nasti!" Asta imi da sperante ca Ilinca si Mihnea vor putea si ei sa intre in ceata. De dorit, tare isi doresc.

Doua zile cat o vacanta

Rasfoiam adineaori fotografiile de familie facute aiurea, cinestiecand. Am dat peste un folder care mi-a amintit de un weekend superb, la Viscri. Era anul trecut, cam pe vremea asta, cand pomii abia dadusera in floare. Au fost doua doua zile cat o vacanta! Ne-am intors de acolo atat de relaxati si odihniti de parca am fi fost plecati doua saptamani. O experienta adevarata.




Am plecat din Brasov fara vreun aranjament prealabil. Eram convinsi ca vom gasi cazare in sat. Am gasit fara probleme. Am primit cheile unei case vechi, sasesti, proaspat zugravita pe dinafara, dar pe dinauntru neatinsa... mobila veche, soba godin, covor de iuta, perdele brodate manual. Am gasit in sertarele bufetului tot felul de nimicuri, abandonate acolo de fostii locatari ai casei, plecati in graba in Germania, pe vremea lui Ceausescu - ace cu gamalie, nasturi, filme foto developate, o cutie de dropsuri chinezesti...




Am iesit la plimbare pe ulita satului, ne-am oprit la "Cafenea". Am savurat o cafea de cicoare puternic aromatizata de izul de balega razbit de pe drumul pe care tocmai trecea cireada de vaci. Copiii s-au jucat "monopoly" cu Larisa- fiica proprietarului cafenelei, si Catalin - baiatul vacarului. A fost o experienta unica, neobisnuita si foarte puternica - a fost ca si cum ne-am fi plimbat interbelic pe Calea Victoriei.

Seara am mancat la sasoaica din vecini singura care gateste pentru turisti. Eram numai noi patru asa ca ne-a asezat la masa ei, in bucataria casei. Ne-a pus dinainte supa de gaina - sunt vreo 30 de ani de cand n-am mai pus in gura asa ceva. Fara maggie sau knorr, doar sare, piper si grasime de pasare indopata natural cu graunte din hambar. Apoi ne-a dat carne conservata de la borcan cu piure. Dumnezeule, ce delicatesa! "As vrea sa ma fi nascut sasoaica!" a zis Ilinca (si acum, daca o intrebi, zice ca "cel mai bine in viata ei a mancat la Viscri!") Cireasa de pe tort a venit odata cu bulzul la cuptor servit cu... dulceata! Ne-am crucit cand am auzit, ne-am codit inainte de a baga in gura dumicatul. Dar, in cele din urma, am lins farfuriile...





Am dormit bustean, a doua zi am mers din nou la sasoaica ce ne-a dat lapte abia muls de la vaca, nefiert, pentru ca "noi mancam hrana vie!", copiii au hranit mieii, am haladuit prin biserica fortificata, am ascultat cruciti povestea orgii vechi de 300 de ani, am iscodit cat am putut casa Printului Charles despre care am picat cu totii de acord ca e mai naspa decat casa noastra (aia in care am stat doar o noapte dar, na, ne place sa credem ca e a noastra).



Cateva precizari necesare pentru cei care ar vrea sa mearga la Viscri:
* drumul pana acolo e numa hartoape (vreo 5 km), trece printr-o tiganie d-aia adevarata unde cocioabele n-au curent electric dar au antene DIGI;
* nu exista semnal pe telefonul mobil;
* n-am vazut niciun televizor, pe nicaieri.

Spre amuzamentul copiilor

Ilinca intelege si se amuza. Mihnea nu intelege tocmai tot dar se amuza si mai tare citind aceasta varianta a "Scrisorii III"

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur..."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
"-Tu esti Mircea?"..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
"-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la " IKARIAM " in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?
"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz..."
"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
"-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
"Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe "interzis"..."
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
"-N-am stiut ca la "fast-food"-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
"Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...