vineri, 21 august 2009
luni, 17 august 2009
Omagiu Castorului
Trebuie sa-l cunoasteti pe Castoru. Se uita chioras si n-are o ureche. Pe loc drept merge cam saltat, nu pare tocmai in regula. E campion la escalada, a fost pe K2, in Himalaya. Ramai prost cand vezi cum se catara pe stanca, zici ca are ventuze la maini si la picioare.
Eu n-am nicio treaba cu alpinismul. Urcatul, pe jos, pana la etajul 6, cand nu merge liftul, este pentru mine cel mai greu traseu de escalada! Castoru stie asta, intodeauna face glume cand ma vede pravalindu-ma in birou, gafaind ca o locomotiva diesel.
Desi stie ca n-am nicio treaba cu escalada, Castoru accepta sa merg cu el pe munte. Muntele e intotdeauna cu stanci care trebuie escaladate. Si, ma trezesc cu ham si papuci de escalada. Si trebuie sa ma catar. "Ma catar" e un fel de-a spune... pentru ca, de fapt, de cele mai multe ori simt cum Castoru ma trage... ca pe un sac cu cartofi. Un sac cu multi cartofi! Adevarat, n-am incotro, ma folosesc si eu de gheare, genunchi, chiar si de coate. In cele din urma ajung la liman. Unde Castoru imi zice: "Bravo, tu, ai reusit!"
Da, mai Castore, am reusit! Am simtit cand am reusit! Am vazut si cum reusesc altii... reusesc cu atat mai bine cu cat gafai tu mai tare tragandu-i si pe ei ca pe niste saci cu cartofi!
Cine n-are un Castor, e bine sa-si cumpere! Voua, dragilor, va vand un pont: il gasiti apropape in fiecare seara la Pietrele lui Solomon. Il recunoasteti repede - n-are o ureche si se uita chioras. Ziceti-i doar ca vreti sa va catarati. Nu va fi surprins sa auda asta. Va da ham si papuci. Sigur veti reusi sa ajungeti la liman!
"Bravo, ai reusit!" o sa-ti spuna Castoru si tie. Nu-ti mai trebuie nimic.
Eu n-am nicio treaba cu alpinismul. Urcatul, pe jos, pana la etajul 6, cand nu merge liftul, este pentru mine cel mai greu traseu de escalada! Castoru stie asta, intodeauna face glume cand ma vede pravalindu-ma in birou, gafaind ca o locomotiva diesel.
Desi stie ca n-am nicio treaba cu escalada, Castoru accepta sa merg cu el pe munte. Muntele e intotdeauna cu stanci care trebuie escaladate. Si, ma trezesc cu ham si papuci de escalada. Si trebuie sa ma catar. "Ma catar" e un fel de-a spune... pentru ca, de fapt, de cele mai multe ori simt cum Castoru ma trage... ca pe un sac cu cartofi. Un sac cu multi cartofi! Adevarat, n-am incotro, ma folosesc si eu de gheare, genunchi, chiar si de coate. In cele din urma ajung la liman. Unde Castoru imi zice: "Bravo, tu, ai reusit!"
Da, mai Castore, am reusit! Am simtit cand am reusit! Am vazut si cum reusesc altii... reusesc cu atat mai bine cu cat gafai tu mai tare tragandu-i si pe ei ca pe niste saci cu cartofi!
Cine n-are un Castor, e bine sa-si cumpere! Voua, dragilor, va vand un pont: il gasiti apropape in fiecare seara la Pietrele lui Solomon. Il recunoasteti repede - n-are o ureche si se uita chioras. Ziceti-i doar ca vreti sa va catarati. Nu va fi surprins sa auda asta. Va da ham si papuci. Sigur veti reusi sa ajungeti la liman!
"Bravo, ai reusit!" o sa-ti spuna Castoru si tie. Nu-ti mai trebuie nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
